Satul a fost intemeiat prin anii 1850, la dorinta boierului Barbu Stirbey. Motivul? Hotii de vite si ovine treceau muntii spre Transilvania prin acest loc. Si ca solutie la aceasta, s-a gandit ca cei ce se vor stabili aici vor avea grija de toate. Primele case au aparut langa paraul Uz.. Prin anii 1900 erau deja 20 de case. Insa istoria nu a fost atat de blanda cu ei. In primula razboi mondial, odata cu retragerea Germaniei, doar praf si pulbere s-a ales din sat. Insa locuitorii se intorc si isi refac casele, astfel prin 1935 avea 120 de case. Tot acum apare o fabrica de otel si o uzina electrica.
Dar na, dupa cum era de asteptat, vine al doilea razboi mondial, si germanii, iar il distrug. Asa, probabil ca s-au distrat foarte bine prima data si le-a fost dor. Dar noi romanii sa ne lasam? Nu! Asa ca...iar s-au construit case. Aparent, in 1965 satul deja se extindea pe 80 de hectare. Si cu toate acestea...cum si acum se intampla de altfel, tinerii il parasesc. Ma intreb...sa fi fost oare plecatul la Targu Ocna, Onesti (fostul Gheorghe
Gheroghiu Dej), Comanesti sau Moinesti? Acolo unde puteau gasi ceva de lucru, mai bun decat ce le oferea satul? Tind sa cred ca da. Eu personal m-as întoarce la sat.



Acum satul nu mai e, doar fantoma lui, probabil...daca credeti in asa ceva. Cert e ca dintr-un punct turistic(vorbesc de baraj acum), acum s-a ales cam praful si pulberea, din nou...din neglijenta mai marilor.
La intrebarea: "De ce nu se mai face nimic in zona?" a venit un raspuns extrem de idiot: "Pentru ca nu avem drumuri bune in acea zona". Aha, dar drum pana la vila si-au putut face, nu?
La intrebarea: "De ce nu se mai face nimic in zona?" a venit un raspuns extrem de idiot: "Pentru ca nu avem drumuri bune in acea zona". Aha, dar drum pana la vila si-au putut face, nu?
povestea este inspirata din revista "STUDENŢIMEA băcăuană", nu stau foarte bine la capitolul tinere de minte ani si date exacte.
din aceeaşi serie: (imagini din lateralul si din coada lacului)


2 Response to Schite din Bacau - Poiana Uzului
"Nu stiu altii cum sunt", dar pentru mine schimbarea, alterarea locurilor copilariei este foarte dureroasa... poate pentru ca inca sper ca sa regasesc magia si inocenta acelor locuri ...care acum nu mai sunt... Imi pot doar imagina deznadejdea celor care si-au vazut casa disparand sub ape... cu toate ca are ceva mai multa poezie decat daca ar fi fost acoperita cu blocuri de ciment.
Si uneori creierul ne joaca feste si tindem sa fim prea boemi. :) Nu mi-ar fi placut sa fiu in locul lor.
Trimiteți un comentariu