Cuţitul este cel mai important lucru din echipamentul de supravieţuire.

În cele ce urmează voi încerca să acopăr, pe cât se poate, modul de alegere a unui cuţit de supravieţuire. Anticipez ca va dura ceva timp pana când voi termina materialul aşa ca îmi voi face un document separat. Numai bine, ca voi putea aranja mai bine fotografiile :)

Alegerea corectă a cuţitului de supravieţuire este mai mult decât un exerciţiu de individualitate - propria viaţa depinde de selecţia potrivită.

Oricine a petrecut mult timp în natură va garanta pentru utilitatea unui cuţit bun. Pentru un expert in supravieţuire cuţitul este unul dintre cei mai buni prieteni și cel mai atent păzit dintre uneltele sale de supravieţuire. Ca un bun prieten, cuţitul de supravieţuire nu îl va lăsa la nevoie.

Orice om avea un cuţit

A fost odată un timp când aproape toţi bărbaţii purtau cuţite, chiar și când aceştia erau in oraş, cuţitele fiind mici, de buzunar. Ori de câte ori o persoană mergea în sălbăticie, cuţitul de vânătoare, aşa cum era numit atunci, era întotdeauna la îndemână.

Astăzi, mulţi oameni au uitat de necesitatea de a avea întotdeauna un cuţit la ei. Într-adevăr a devenit un lucru obişnuit să întâlneşti oameni care se tem de cuţite şi pun la îndoială persoanele ce le transportă. Este trist faptul că majoritatea oamenilor din ziua de azi nu au nici o idee cu privire la utilizările multiple ale unui cuţit bun.

Eu, spre exemplu, port la mine un briceag multifuncţional Victorinox, briceag ce îl voi aminti mai jos, la o secţiune separată.

Cuţitele de supravieţuire fac parte din echipamentul obligatoriu

Cel mai important articol al echipamentului de supravieţuire este cuţitul şi este unul din cele 15 articole esenţiale ce toţi „supravieţuitorii” ar trebui să le aibă cu ei. Un cuţit bun face cam tot ce e nevoie pentru a trăi sau chiar prospera in natură. În acest sens, cel mai bun cuţit de supravieţuire va avea o construcţie solidă, va fi dintr-un material de bună calitate, va avea o îndemânare si funcţionalitate ridicată.

Ce sa evităm la cuţitele de supravieţuire

Pentru cei lipsiţi de experienţă, cuţitele de supravieţuire sunt adesea imaginate ca fiind cuţite imense tip Rambo, cuţite ce apar in filmele de la Hollywood. Deşi arată ca fiind arme potente, ce ar fi in stare să dărâme lumea, aceste cuţite sunt supradimensionate și nu sunt nici pe departe cuţitele folosite de experţii in supravieţuire. Cuţitele mari sunt greu de controlat deoarece sunt foarte grele si voluminoase.

Cuţitele cu ambele muchii ascuţite (baionete) sunt in special pentru înjunghiere. Încă mai am, la tara, lăsat moştenire de la bunicu’ vreo două. Foarte bune pentru specialitatea lor, dar și grele. Problema lor este ca vârful este relativ slab si este predispus ruperii. In plus, a doua muchie ascuţită nu este necesară și ar putea răni utilizatorul.

Am văzut in comerţ multe cuţite de supravieţuire ce au mânere goale pe dinăuntru. Ideea este ca se pot stoca anumite elemente, ce-i drept esenţiale pentru supravieţuire, precum bete de chibrit, o busola (cat de rudimentara e, tot e buna de ceva, deşi pe mine m-a derutat. Dar sa spunem ca…nu ştiam sa o folosesc :) ), mânerul fiind impermeabil. O problemă a acestor cuţite este faptul ca tind sa fie mai slabe decât cele cu mânerul solid. Desigur, sunt excepţii, dar dacă stăm să ne gândim, cred că in general, este mai bine să avem echipamentul de supravieţuire in altă parte. Nu de alta, dar dacă e sa pierdem cuţitul…aşa, ca prin minune, măcar avem ceva pe care ne putem baza.

Totuşi, cele mai bune cuţite de supravieţuire sunt de fapt, destul de modeste. Mulţi dintre cei cu puțin experimentaţi ar trece peste ele, considerându-le cuţite de începător.

Lungimea optimă a lamei unui cuţit de supravieţuire

Cel mai bun cuţit de supravieţuire trebuie să poată fi folosit în cât mai multe împrejurări. În acelaşi timp insă, trebuie ţinut seamă de volumul și de greutatea sa, ca de altfel cum trebuie avut grijă cu orice articol din echipamentul de supravieţuire.

În general, un cuţit ideal ar avea lungimea lamei intre 10 si 15 cm, dimensiune optimă pentru mărime și manevrabilitate. O mărime a lamei mai mare este nejustificata și se adaugă la greutatea și volumul echipamentului ce trebuie carat.

Dacă totuşi este nevoie de o lama mai mare, atunci probabil ar fi mai bine dacă se optează pentru o macetă sau un topor. In orice caz, tot ar trebui să existe în echipamentul de supravieţuire un cuţit cu lamă normală.

Prelungirea lamei cuţitului

Cel mai bun cuţit de supravieţuire este construit dintr-o singură bucată de metal, la care se pot ataşa dale din diverse materiale pentru a forma un mâner confortabil. Prelungirea lamei poate fi completă sau îngustă.

- Cuţitele au prelungire completă sunt acele cuţite la care lama se contopeşte cu mânerul. Pentru confort se pune câte o dală din alt material pe fiecare latură. Pentru a face economii de greutate, la unele cuţite nu se mai pune acest material de adaos, metalul fiind lăsat neacoperit.

- Cuţitele cu prelungire îngustă își reduc dimensiunea lamei astfel încât aceasta să intre in mâner. Adesea mânerul este compus din discuri din piele, dar este nevoie de multa dibăcie pentru asta. Câteodată acestea au la capăt o măciulie.

Cuţitele de supravieţuire ieftine sunt de multe ori făcute astfel încât lama să fie separata de mâner. Punctul slab al acestor cuţite se află la îmbinarea lamei cu mânerul. Trebuie evitate astfel de cuţite ieftine in favoarea modelelor mai sus menţionate.

Tipuri de lama de cuţit

Exista doua tipuri principale ce lame de cuţit, fine si zimţate (cu seratii).

Lamele cu seratii se comporta bine la tăierea materialelor sintetice, haine si carne. Pentru autoapărare și cazuri paramedicale, marginile cu seratii sunt o alegere bună. Un dezavantaj al muchiilor cu seratii este ca acestea sunt dificil de ascuţit in natură. Acest lucru este cu siguranţă un dezavantaj mare. In plus, cuţitele cu seratii nu sunt eficiente pentru gravuri sau pentru a ciopli.

Pentru majoritatea situaţiilor de supravieţuire, o lamă fină este cea mai bună alegere. Cu o astfel de lamă se poate grava, ciopli și tăia. Chiar dacă nu trece prin folii de nailon, haine sau carne la fel de bine precum lamele cu seratii, își face treaba. Iar, ca un avantaj suplimentar, lamele fine se pot ascuţi chiar și de o piatră sau o bucată de ciment, în caz ca nu este la îndemână o piatră specială de ascuţit. Lamele cu seratii au nevoie de un aparat special pentru aceasta.

Multe cuţite de supravieţuire au pe partea din spate (opus tăişului) un fel de fierăstrău menit să taie prin metal sau lemn. In majoritatea cazurilor, precum cuţitele tip Rambo, acest fierăstrău nu prea își face treaba. Dacă este necesar un mic fierăstrău, este de preferat să se ia unul separat si să nu se pună bază pe cel de pe cuţit.

Grosimea lamei cuţitului

Cele mai bune cuţite de supravieţuire au in general o grosime a lamei intre 3.5 si 6 mm. Daca lama este mai subţire devine prea flexibilă iar dacă este prea groasă nu va fi bună pentru lucru de fineţe. Este foarte important ca vârful cuţitului să fie rezistent pentru că este zona cuţitului cea mai probabilă de a ceda.

Materiale pentru lama cuţitului

Sunt doua categorii de materiale principale ce se folosesc la fabricarea cuţitelor de înaltă calitate:

- Lamele din otel inoxidabil sunt rezistente la rugină, putându-se lucra foarte bine în medii umede. Au nevoie de mai puțină îngrijire decât cuţitele din oțel carbon. Ca și dezavantaje pot spune că acestea tind să fie mai scumpe și nu își menţin o muchie ascuţită la fel de bine ca cele din oțel carbon.

- Lamele din oțel carbon vor rugini dacă nu sunt folosite în mod regulat sau dacă nu sunt acoperite. Multe persoane susţin că lamele din otel carbon rămân ascuţite mai mult timp decât cele din otel inoxidabil.

Cuţite din dotarea personală

Inainte de toate ar trebui sa mentionez faptul ca toate cutitele ce vor fi prezentate (exceptand briceagul Victorinox) sunt facute la comanta (custom made). Ei, acum sa nu va inchipuiti ca m-am apucat de acest mestesug, desi m-ar incanta. Timpul insa nu imi permite momentan. Toate au fost desentate si apoi executate la o fabrica din oras. Din pacate, nu toate aceste cutite au lame de calitate. Ma rog, sunt din otel inoxidabil, dar si acesta are mai multe grade de calitate :).

Deci, incepand cu primul si cel mai mic cutit:

E mic, îndemânos, si îl foloseam la munci de fineţe, si bine-nţeles pentru bucătărie. E foarte îndemânos, dar neavând o teacă, l-am pus intr-un tub de burghiu si nu mi-e îndemână să îl tot iau cu mine. Oricum, am renunţat la acesta de îndată ce mi-am luat briceagul.

Acest cuțit este moștenire de la bunicul. Fiind vânator, avea intotdeauna un cuțit la el, iar acesta este ultimul pe care l-a avut. La fel, a fost facut la comandă, doar că, cu acesta, a dat-o in bară. Pot spune că e unul dintre cele mai slabe ca și calitate a materialului. Bine, iși face treaba totuși. Imi place insă că mânerul este mai greu și imi oferă un bun balans al cutitului, e foarte indemanos. Mi-aș dori un astfel de balans la o sabie, spre exemplu. Deși manerul este cilindric, ceea ce ar părea că lama și manerul se unesc undeva, vreau să mentionez că este dintr-o bucată, doar partea de protecție este sudată. Pentru ce a fost proiectat, nu există nici un risc de a ceda in zona de lângă sudură.

Acest cutit a fost inițial facut pentru pescuit. Are o formă specifică, pentru a ușura curățatul peștelui si tot ce se mai face la pescuit cu un cutit. Nu pot vorbi prostii, nu imi place pescuitul, deci...nu stiu ce s-ar putea face exact :) (Acum... nu va gândiți, idei vagi am :)). Imi place mânerul de aceea l-am adoptat la urmatorul cutit, design propriu.

Ei, am ajuns deja la ceea ce folosesc in mod regulat atunci cand plec in natură. De observat că nu spun "la munte". Natura nu stă doar in munte.

Să vedem ce are acest cuțit de țin așa mult la el. Păi, fară intenția de a mă repeta. E conceptul meu. Vorbeam mai sus de cateva lucruri ce ar trebui evitate la un cuțit de supraviețuire. Așa e, după cum observați, aparent eu nu le-am evitat. Bine, nu chiar. La ce mă refer? In primul rand la lama dublu ascuțită. Nu este dublu ascuțită decât la vârf, asta să imi permită înjunghierea (sună ciudat...dar când stai față in față cu ursul la 5 m distanță, sună chiar foarte frumos - din fericire, nu a fost nevoie de acțiuni drastice). Totuși, am observat o mica problemă cu varful; ar da semne de cedare...spun ar da, pentru că până acum se ține bine. Asta datorită materialului. Putea fi mai bun totuși. Întotdeauna sunt nemulțumit, deci...imi voi critica destul de des vorbele, acțiunile si altele.

Mai puteti observa, o altă caracteristică ce s-ar fi putut evita, doar ca eu nu am vrut, asa ca am facut tot posibilul sa fie bine...bine, eu si meșterul de mi l-a executat :D. Are un mic fierastrău. Problema este că ...e chiar functional, dar sa fie lemn sau os. Metal nu poate. Ceea ce sunt OK cu asta.

O alta mică problemă, nu se poate observa, dar va zic eu, manerul este mai subțire decat cel al cutitului roșu prezentat mai sus. La timpul respectiv, nu am avut suficient material suplimentar.

Obsevati bine-nțeles și o teacă. Ei, acesta e facută la masșna de cusut. M-am chinuit atunci...ce-i drept..nu stiu daca implinisem 18 ani....nu nu, sigur nu implinisem. M-am chinuit cu pielea și ața, că de cusut, știam destul de bine. Si puteți observa că am inceput la un moment dat să mă plictisesc :))

Acum, nu voi sta să povestesc prea multe despre briceagul multi-funcțional VictorInox. Tot ce voi spune este faptul că după ce l-am cumparat, nu mi-a mai trebuit o altă unealtă pentru portul prin oraș sau lucrul in casă. Am fost foarte surprins de calitate si de funcționalitate. Mă mir cum de nu face și cafea :))

Are cam tot ce-mi trebuie. Lamă de cuțit mare, blocabilă; patent cu taietor de fire, pilă si fierastrau de metal, fierastrau de lemn, foarfec, două șurubelnițe in cruce, deschizător de capace, șurubelniță lată, desfăcător de conserve, "bortificator" (cum imi place să râd pe seama lui - adică un mic alezor pentru dat gauri in lemn), nelipsitul tirbușon cu o mică surubelniță lată (mică de tot), scobitoare si pensetă.

Cred ca am spus toate. Oricum, sunt multe, atât accesorii cât si functionalități. Desi pare ca nu e nevoie de atatea, eu le-am folosit pe toate. Chiar și scobitoarea :)

Cam atat cu acest articol. Sper sa fie de folos cuiva.

Numai bine.

sau Paradoxical Undressing, varianta în engleză.

Îndepărtarea irațională a hainelor amenință supraviețuirea victimei aflată în hipotermie.

Despre ce e vorba?

Victimele care sufera chiar și de o ușoară hipotermie sunt expuși adesea hotărârilor incorecte, ceea ce este cunoscut în cercurile de alpiniști ca fiind "prost rece" ("cold stupid"). Un comportament obișnuit, dar mai ales bizar al victimelor aflate în hipotermie, este o enigmă cunoscuta sub numele de "dezbrăcarea paradoxală".

După cum probabil știți, cauzele generale de hipotermie sunt: scăderea producției de căldură în organism, creșterea pierderii căldurii din organism și incapacitatea organismului de a regla temperatura sa de baza.

Hipotermia poate avea loc în orice moment când temperatura mediului ambiant este sub cea a corpului și apare în mod obișnuit în supraviețuirea pe timp de iarna. Dacă îmbrăcămintea este udă, efectul de răcire poate crește foarte mult șansa de a deveni hipotermic.

Dezbrăcarea paradoxală are loc atunci când o persoană își scoate hainele calde în timp ce este în stare de hipotermie, ceea ce duce la o pierdere și mai mare de căldură. Deoarece suferă de frig și temperatura corpului lor este sub pragul de siguranță, pare nelalocul lui faptul ca își scot hainele calde provocându-și astfel o stare și mai accentuată de răcire.

Pentru a fi siguri, fenomenul de dezbrăcare paradoxală este o enigmă pentru a contracara comportamentul așteptat. Având temperatura de baza sub 32 grade Celsius, suferinzii de hipotermie se dezbracă frecvent. Victimele urbane ale hipotermiei, care sunt găsite într-o stare de dezbrăcare sunt adesea considerate victime ale atacului.

Recenta tragedie a lui James Kim (articol in engleza) este una dintre cele mai recente cazuri de dezbracare paradoxală. Kim a fost găsit asezat în zăpadă, cedând hipotermiei în timp ce încerca să iasă din maşina inzăpezită. El si-a dat jos mai multe articole de îmbrăcăminte, inclusiv pantalonii.

De ce apare dezbracarea paradoxală la victimele hipotermice? De ce sunt adesea găsite în diferite stadii de dezbrăcare atunci când acestea, in mod logic, ar trebui să poarte cât mai multe haine cu putintă?

Psihologia acestui fenomen

Pentru a înțelege misterul prin care victimele intrate în hipotermie se expun dezbrăcării paradoxale, trebuie să știm ceva legat de modul în care organismul încearcă să se protejeze, atunci când este constrâns de frig.

Pe măsură ce corpul nostru se răceste, acesta deviază sângele de la extremități în interior în scopul de a proteja organele vitale. Acesta este motivul pentru care picioarele și mâinile se răcesc primele.

Deviația sângelui către interiorul corpului și departe de extremități se realizează prin intermediul vasoconstricției circulației periferice. Acest lucru permite părților exterioare ale corpului să devina mai bune izolatoare, deoarece se pierde mai puțină căldură spre exterior.

Şi acum, cheia pentru dezbrăcarea paradoxală. Vasoconstricția apare atunci când mușchii vasculari se contractează. Acest efort necesită un aport constant de energie sub formă de glucoză înmagazinată in organism. Totuși, datorită lipsei de sânge ce ajunge la acești mușchi, în cele din urmă obosesc. Pe măsură ce mușchii vasculari rămân fără energie, ei obosesc, se relaxează și vasele de sânge se deschid. Acest lucru este cunoscut sub numele de vasodilatare.

Odată cu vasodilatarea, o infuzie de sânge cald din interiorul corpului se repede catre extremităţile periferice. Acest lucru determină victima hipotermică să simtă o caldură prea mare şi începe să înlăture hainele, în contradicţie cu realitatea, temperatura corpului lor continuând să scadă.

Sângele cald al victimei ce năvălește din interior, împreună cu îndepărtarea hainelor calde, determină temperatura corpului să scadă și mai repede. Astfel se grăbește moartea prin hipotermie si rezultă într-un alt caz de dezbrăcare paradoxală.

Este cunoscut faptul că alpiniștii aflați în hipotermie îndepărtează hainele calde și rezistă eforturilor salvatorilor de a-i încălzi. Este interesant de observat că nu există nici un cunoscut, victimă a hipotermiei, care a ajuns la stadiul de dezbrăcare paradoxală și a supraviețuit fără intervenție din exterior.

Să aveți întotdeauna un kit de supraviețuire

Acum, că stim cauzele dezbrăcării paradoxale, trebuie să stim cum sa evităm acest stadiu al hipotermiei.

În primul rând, asigurați-vă că întotdeauna aveti kit-ul de supravieţuire la îndemâna atunci când vă aventurați în sălbăticie. Kit-ul de supravieţuire ar trebui să aibă elementele de bază: alimente suplimentare, apă, haine uscate calduroase, mijloace de a face un foc şi mijloace de a face un adăpost. De asemenea, trebuie să aibă mijloace de semnalizare pentru potentialii salvatori, ajutoare pentru navigaţie precum hărţi, o busolă şi chiar o unitate GPS (aceasta din urmă insă necesită resurse financiare mai mari). Se subînţelege faptul ca trebuie cunoscut modul de utilizare a elementelor kit-ului de supravieţuire.

Articol tradus si adaptat. Sursa este disponibila aici.

Intr-un articol viitor voi vorbi despre elementele kit-ului de supravieţuire.