Schite din Bacau - Salina Targu Ocna

Din punct de vedere cronologic, localitatea Targu Ocna apartine generatiei oraselor feudale din Moldova. In evolutia localitatii, se pot distinge trei stadii: sat, targ si oras din 1774.
Orasul este cunoscut mai ales datorita salinei dar si pentru resursele naturale, cum ar fi apele minerale, conditii climaterice favorabile si frumusetea si varietatea peisajului. Pana la urma, Slanic Moldova se afla la doar 18 km departare. Astfel, in 1894 orasului i se atribuie statutul de statiune balneoclimaterica si abia dupa 108 ani, in 2002 este atestata ca statiune turistica de interes national.

Dar povestea nu se opreste aici.
Prin 1933, niste baieti curajosi numiti arheologi...ce n-as da sa fiu si eu printre ei, au descoperit pe platoul Podei - Tisesti primele asezari ce dateaza din epoca neolitica. Locuitorii acestor asezari erau cultivatori si crescatori de vite, dovada fiind numarul mare de oase de animale, rasnite si vase de provizii. Aparent, in acesta perioada isi are inceputul exploatarea sarii din aceasta regiune. Acest centru de exploatare va deveni cunoscut mai tarziu, in evul mediu.

Prin anul 1410, Alexandru cel Bun a daruit satul Stoenesti, care ulterior isi schimba numele in Ocna, unor frati de origine transilvaneana.
In 1502, Stefan cel Mare, intarea privilegiul acordat ctitoriei de la Putna de a avea in fiecare an de la ocna de la Trotus, "cate o suta si cincizeci de dropi de sare". Inca din secolul 17, atat de multa sare se scotea incat salina o trimitea in toata Tara Moldovei, Rusia si in alte tari, transportul facandu-se pe Dunare, apoi Marea Neagra pana la Constantinopol.
In secolul 18, cele doua localitati vecine, Ocna si Trotus erau in competitie pentru intaietate in zona, la inceputul secolului atribuindu-se localitatii Ocna calitatea de targ.

Pana in 1870 exploatarea sarii s-a realizat in camere in forma de clopot (ocne) cu diametre de vatra intre 35 - 85 m si inaltimi de 30-61 m. Dupa acest an, exloatarea sarii s-a facut in camere trapezoidale cu deschiderea de 35 m si inaltimi de 90 sau 60 m (mina "Moldova Vehe" respectiv, mina "Moldova Noua").Salina este amplasata la 240 m adancime si se intinde pe o suprafata de 13000 mp.

Legenda spune ca aceasta a fost descoperita de un haiduc urmarit de potera. Descoperirea l-a salvat de la pedeapsa. Acum pun eu intrebarea. Cum adica a descoperit salina? Ce, nu stia ca este acolo? Dateaza de atatia ani. Si oamenii pur si simplu au uitat de ea? Si asa de mare a fost redescoperirea asta incat l-au gratiat pe bietul haiduc. Probabil s-au gandit sa se ia de bietii lucratori din salina, asa ca au uitat de haiduc iar acesta a fugit...de aici putem presupune ca gratierea a fost mai mult fortata de imprejurari. :) Am putea banui asta, nu? Pana la urma prin potera intelegem un grup de oameni inarmati, mercenari de origine albaneza, angajati in garda domneasca din tarile romane, care aveau misiunea de a-i urmari si de a prinde pe rau facatori si pe haiduci. Dar ce rau au facut lucratorii din mina? Stiu...furau sarea :))
Ei, dar si legendele au un sambure de adevar, deci ... astept ipoteze.

In 2007 am intrat pentru prima data intr-o salina. La Cacica, judetul Suceava. Daca va uitati pe pungile de sare cumparate, mai ales pe cele din carton, sunt multe sanse ca acestea sa aiba scris ca au sare de la Cacica. Intrarea se face pe jos, pe scari (nu cu liftul :) ), si imediat cum intri simti un iz de petrol. Nu-i nici o problema, sarea e curata :) Iz-ul m-a fascinat insa. Si trageam in piept aerul curat al acestei saline. Si imi ziceam in gand...sa vezi ce ma purific eu acum. Pe jumatate am avut dreptate. Ideea este ca nu ar trebui sa aiba acest iz de petrol (sau poate nu stiu eu bine). In orice caz, a fost o experienta interesanta. Cand am iesit din salina, aerul de afara mirosea ca o ghena de gunoi, fara exagerare. Am vrut sa ma cobor din nou. Am intrebat persoana de la intrare, care este diferenta dintre salina si ocna. Mi-a raspuns fara sa stea pe ganduri... Pai, salina este facuta de specialisti, iar acesti specialisti, de la Cacica, se intampla sa fie polonezi. Ocna, pe de alta parte e facuta de....exact, ocnasi. Ca sa vezi. Pai probabil de asta este o biserica atat de mare la Salina Targu Ocna, ca ocnasii aveau nevoie de asa ceva. Cand esti ocnas...doar pe D-zeu il ai. :) Ce minti luminate avem si noi... :)

Spre rusinea mea, abia acum am intrat la Salina Tg. Ocna, pentru prima data. Intrarea se face cu autobuzul... interesant. Intrarea este 18 lei, dar neavand atat, am platit doar 15 lei...ultimii bani, dar bine-nteles, nu am primit bilet. Sunt foarte curios in ce buzunar au intrat. :) Primul lucru ce l-am cautat a fost bine-nteles acel iz, de la Cacica. Si l-am cautat, nu gluma. Am zis ca na, in autobuz, fiind cu usile inchise, nu se simte. Dar si cand am coborat...l-am cautat. Aveam plamanii plini cu aer de salina, dar nici urma de acel iz. Chiar ma indragostisem de el :( Asadar, m-am documentat si...mi-am luat gandul. Intr-o salina normala, nu ar trebui sa fie nici un iz de petrol. Sau daca e, e neglijabil. Va trebui sa ma duc iar la Cacica, pentru amintiri. :)

surse alternative: wikipedia ;), www.tirguocna.ro, http://ginap.wordpress.com (legenda :D)

Share |

Schite din Bacau - Poiana Uzului

Satul a fost intemeiat prin anii 1850, la dorinta boierului Barbu Stirbey. Motivul? Hotii de vite si ovine treceau muntii spre Transilvania prin acest loc. Si ca solutie la aceasta, s-a gandit ca cei ce se vor stabili aici vor avea grija de toate. Primele case au aparut langa paraul Uz.. Prin anii 1900 erau deja 20 de case. Insa istoria nu a fost atat de blanda cu ei. In primula razboi mondial, odata cu retragerea Germaniei, doar praf si pulbere s-a ales din sat. Insa locuitorii se intorc si isi refac casele, astfel prin 1935 avea 120 de case. Tot acum apare o fabrica de otel si o uzina electrica.
Dar na, dupa cum era de asteptat, vine al doilea razboi mondial, si germanii, iar il distrug. Asa, probabil ca s-au distrat foarte bine prima data si le-a fost dor. Dar noi romanii sa ne lasam? Nu! Asa ca...iar s-au construit case. Aparent, in 1965 satul deja se extindea pe 80 de hectare. Si cu toate acestea...cum si acum se intampla de altfel, tinerii il parasesc. Ma intreb...sa fi fost oare plecatul la Targu Ocna, Onesti (fostul Gheorghe Gheroghiu Dej), Comanesti sau Moinesti? Acolo unde puteau gasi ceva de lucru, mai bun decat ce le oferea satul? Tind sa cred ca da. Eu personal m-as întoarce la sat.
Partea amuzanta vine in 1969. Ghiciti cine se hotaraste sa distruga satul din nou. Ati ghicit? Ok...Noi. Statul roman mai precis. S-a gandit sa construiasca un baraj in aval de Poiana Uzului, in punctul "Pivniceni", adica acum satul e sub apa ;). Baraj cu o inaltime de 82 de metri, lungime de 310 metri, o suprafata totala de 353 hectare si vreo 90 milioane m.c. de apa. A trebuit apa? ... sa fie din belsug. Cele 231 de familii au fost stramutate in satul Boiştea. Tin minte ca bunicul pomenea acest sat...nu stiu din ce motiv, eram prea mic pe atunci. Asadar, la ce e bun barajul? Pai sa alimenteze cu apa zona Moinesti- Borzesti, o zona ce inca nu se stie cum sta din punct de vedere industrial.

Acum satul nu mai e, doar fantoma lui, probabil...daca credeti in asa ceva. Cert e ca dintr-un punct turistic(vorbesc de baraj acum), acum s-a ales cam praful si pulberea, din nou...din neglijenta mai marilor.
La intrebarea: "De ce nu se mai face nimic in zona?" a venit un raspuns extrem de idiot: "Pentru ca nu avem drumuri bune in acea zona". Aha, dar drum pana la vila si-au putut face, nu?

povestea este inspirata din revista "STUDENŢIMEA băcăuană", nu stau foarte bine la capitolul tinere de minte ani si date exacte.

din aceeaşi serie:
(imagini din lateralul si din coada lacului)

că tot veni primăvara...















Share |