Tentativă de zbor

Lărguţa, Bacău
Harta pe Google Earth
Am fost invitat sâmbătă sa zbor. Un coleg are parapanta si s-au adunat mai mulți pentru a zbura in împrejurimile Bacăului. Stia că ma bate gandul dar niciodată nu am avut curajul. Si nu stiu cum s-a gandit el ca mi-as fi facut intre timp curaj. Ei bine...s-a gandit bine.

Ei au plecat de dimineață si plănuiau sa stea pana seara. Eu am avut un examen de 5 ore si nu am putut pleca devreme. Bine, pana la urma, examenul a durat cam 6 ore jumătate, dar nu a fost problema. In fine, am ajuns la locul cu pricina pe la ora 17. Destul de târziu, dar era lumina, iar soarele zâmbea.


Dar probabil asa a fost sa fie, ca ei chiar atunci coborau. Soare, soare, dar sus vântul bătea cu 50 km/h, asa ca nu s-a prea putut zbura decât dimineață din câte am înțeles.
M-am liniștit ca nu pierdusem chiar toată distracția. Dacă tot am ajuns in acel loc, am zis sa fac fotografii, altceva mai bun nu aveam de făcut.



Share |

There's a Law, there's an Arm, there's a Hand

Vad ca toata lumea vorbește de accidente in weekendul asta. Ei, pot spune ca am avut si eu parte sa asist la unul. Dar nu din accident, din rea voință s-a întâmplat ce s-a intamplat. Vineri, senior frate al meu a fost talharit in fata blocului. Deci..talharit...adica i-a mai si dat una, nu a fost suficient sa il jefuiasca. I-a dat una si a fugit. Tipic! Ei, povestea frumoasa de acum incepe. Precizez ca a fost atacat de 4 persoane. Adica de doua initial si apoi s-au alaturat alte doua. Sa spunem ca a cam fost inconjurat. Alta precizare...Are 17 ani.

Buuun, faptul a fost consumat. S-a dus la politie impreuna cu tata, am ajuns si eu mai tarziu. Poate norocul a fost ca s-a dus la politia judeteana, adica unde, in cazul Bacaului, are sediul si politia rutiera. (nerelevant totusi). Fratemiu s-a apucat de scris. Eu ma plictiseam, ca nenea politist accentua fiecare detaliu, sa nu cumva sa fie lasat ceva in urma. Lucru extrem de bun, dar ingrozitor pentru rabdarea mea. In fine, in acest timp, vine un alt nene politist. Deschide calculatorul, intra in baza de date a evidentei populatiei si incepe sa caute. Foarte important a fost faptul ca fratemiu deja cunoastea pe unul dintre agresori. Cauta dupa nume si dupa anul de nastere cu o toleranta de + - 1 an. Se gasesc 40 de rezultate. Nenea politist de la calculator crucit. Multi. Ei, asta e. Si mi-i ia la rand. Asta-i? Nu! Asta-i? Nu!...si tot asa pana epuizeaza lista. Nimic. Nici unul. E frumos ca ai fotografii actualizate acolo :D Util si totusi restrictiv. Dar asta e lumea in care traim.

Asaaaaa...Deodata, vine un al treilea nene...afla despre ce e vorba, iese din birou, ies si ceilalti doi...si apoi se intorc...si cauta un nume...apar 4 inregistrari. Asta-i? Nu!, Asta-i? Nu! Asta-i? DA! :D Gata...l-am prins. Aparent fratemiu nu stia numele exact...Dar ce conteaza. I-a vazut poza si la identificat. Gata. Nu a trecut 45 minute si deja stiam cine e unul dintre agresori.

La un moment dat, un nene politist ii spune lui fratemiu sa iasa putin. Iese, intra inapoi, politistul de la calculator cauta o data a nasterii, da click pe un rezultat...Asta-i? Nu...Dupa inca o cautare a altei date de nastere, raspunsul este tot NU.

Vine replica politistului :D "Cum zici nu daca cei de dincolo au recunoscut ca ei au fost cei care au luat telefonul si te-au batut." :) Hopa...adica...au mai prins inca doi? Trecuse abia o ora de cand eram acolo :) Super tare :) Faptul ca nu i-a recunoscut nu e de condamnat, pana la urma nu a apucat sa vada decat pumnul venind.

La un moment dat (alt moment, na...repetările astea), am observat pe geam ca am blocat cu mașina un nene care vroia sa iasă, asa ca am ieșit din birou. Nu știu cum m-am nimerit ,dar un alt nene polițist...un al patrulea, intra deosebit de vesel într-un birou, având in mana o coada de matura de lemn :D Uuuups.
Am mutat mașina, m-am întors, tata era si el pe hol. L-am văzut pe băiatul ce il cunoștea fratemiu, era luat la întrebări pașnic. Tata era hotărât, ca atunci când iese din birou sa il apuce de brat cum numai el știe si sa se răstească la el. Ei, bănuind ce are in gând, i-am spus sa stea liniștit, suntem in sediul politiei si are cine sa aiba grija de el/ei. Nu prea am fost convingător, dar nu am terminat bine de spus astea ca si auzim ....BUUUM!...."Ei...stai liniștit.", zic eu, "Acum unul s-a împiedicat" :D ;). Gata, tata era fericit, se liniștise. Nu mai era treaba lui.

Sunt fericit să raportez ca până seara, a recuperat telefonul. Portofelul unde avea buletinul si câteva hârtii de la scoală (nu avea un chior in buzunar...e sarac fratemiu :D) a fost aruncat la ghena cea mai apropiată. Ce tampiți, daca au vazut asta, puteau macar sa il arunce intr-o gradina, ceva, nu la gunoi. Evident...nu a mai fost gasit. Inca... Dar gunoiul s-a ridicat, așa că, dacă până acum nu am aflat nimic, slabe sanse.

Trebuie sa mai spun ceva. Probabil, prinderea nu s-ar fi facut asa de repede daca fraierii nu ar mai fi agresat doua fete, acestia fiind prinsi cu 2 portofele straine in buzunar. Cred ca jandarmeria a fost foarte utila aici.

Ce ziceti? S-au miscat repede? Am vrut sa raportez aceasta intamplare pentru ca am auzit multa lume plangandu-se de politie. Ei, fiecare cu patania lui, dar in acest caz, jos palaria.

Share |

A Bunch Of Lonesome Heroes

Sâmbăta, 21 martie 2009, a avut loc în Bucureşti o întâlnire interesantă. Şcoala de voluntari călători DRH Norvegia a ţinut o prezentare. Nu voi spune prea multe despre școală, informaţii suplimentare puteţi găsi AICI (în engleză!). Important este faptul că această şcoală trimite voluntari în Africa de sud (Zambia, Mozambique) și India. Deşi pentru mulţi cele cinci ore au fost un chin, eu deja eram cu gândul la plecare. Drept pentru care m-am și înscris, urmând să plec la sfârşitul lui Iulie.

Este frumos să ştii că mai sunt persoane interesate nu doar de binele lor ci și de al altora. Am participat ca un observator al invitaţilor. Aşa mi-am pus în gând. Eu am pus întrebări legate de faună, de tehnologii moderne cum ar fi curentul, posibilitatea de a comunica cu cei de acasă (internet, telefon). NU ţin foarte mult la acestea, dar atunci când ţânţarii sunt peste tot și există un risc ridicat de a lua malarie, atunci un dispozitiv special ce funcţionează cu baterii, ar fi minunat. Și mai minunat ar fi să ai unde să le încarci pe aceste baterii. Deci…pot spune ca sunt liniştit din aceasta privinţă.

Ce nu mi-a plăcut insă a fost modul cum gândesc anumiţi oameni. De genul…câţi bani se câştigă acolo…iar când răspunsul a venit firesc…153 dolari (a fost doar un exemplu)…deja totul s-a năruit „Cum? Doar atât? Pai ce să faci cu atât? Pentru atât mă duc eu acolo?” Deja în minte mi-a venit…”băiete…tu habar nu ai ce înseamnă voluntariat”. Bine-nţeles, această sumă reprezintă dublul salariului mediu de acolo, dar nici la acesta veste, persoana în cauză nu s-a liniştit…drept pentru care, după pauză, nici nu a mai venit.

O altă întrebare firească, dar totuşi, nu am considerat-o foarte utilă, pentru mine personal, a fost cea legata de siguranţă. Acum să fim serioşi…oriunde am fi, trăim cu un sentiment de falsă siguranţă. Bucureștiul cred ca este mai periculos. Dar aşa e…e o problemă, eşti printre străini, iar oamenii nu diferă intr-atât încât să credem că totul va fi bine. Siguranţa vine de la sine, atâta timp cât eşti precaut…adică…nu umbli singur pe stradă noaptea, mai ales daca eşti fata (din păcate, asta e tristul adevăr – frumuseţea costă). Și e la mintea cocosului totuşi…daca nu sunt oameni răi voitori, pot fi animale rău voitoare :D sau flămânde. Nu este exclusă întâlnirea cu un leu in pustietate :) O experienţă unică…probabil din toate punctele de vedere :)).

Mi s-a pus de multe ori întrebarea „Ştii ce vrei?” și răspundeam că da…dar nu puteam spune ceva anume. Ei, adevărul este ca nu ştiu ce vreau. Ştiu ce nu vreau. Și nu vreau să stau cu mâna în sân aşteptând să cadă ceva din cer . Vrei o schimbare, pui mâna și iţi faci acea schimbare. Sigur, există riscuri, fiecare le vede în felul său, dar…daca nu iţi asumi măcar un risc în viață, care mai este rolul ei?

Dacă aș lua exemplul celor ce trăiesc în oraş, inclusiv eu, pot spune că singurul scop este de a munci pentru altul ca noi să trăim în sclavie. BULLSHIT. Asta nu e de mine. Și mă bucur ca pe zi ce trece mă deştept mai mult (consider eu – alţii o vad insă ca pe o revenire în mintea copiilor. Păi daca nu ne jucăm, suntem ca și morţi). Uneori o vad ca pe un dezavantaj, nu mă înţelege multă lume, dar vor veni clipe mai bune.


Revenind la voluntariat, lansez o întrebare (puteţi ignora ce am scris) sau mă rog, mai multe întrebări: ”V-aţi gândit vreodată să faceţi voluntariat? Daca da, a fost realizat acest gând? Daca nu, ce v-a reţinut? Citind aceste rânduri, v-am deschis pofta spre aventură? ”
Share |

Furi cu lingura

...asa i-a zis până la urmă fratemiu. De fapt, e o furcu-lingură, după cum se poate observa din imagini.
Aceleași instrumente ca și până acum, dar de data asta lemn de soc, uscat. Nu știu de ce am crezut inițial ca este tare...probabil pentru că era uscat. Mi-a plăcut mult așchia, parcă luam înghețată dintr-o cupă. Dar, și reversul, când luam așchii mai mari, mi-era teama ca aceasta să nu se ducă prea departe. Se așchiază in forma de felii. E bun, dar trebuie atenție totuși.
Nu am facut fotografii intermediare. Doar semifabricatul si produsul final.
Numai bine, am facut si prima besică :D:D:D hehe. M-am chinuit puțin.

Semifabricatul (bine, cel original nu avea cioturi):
3 vederi ale furcu-lingurei:
Am mers putin cam stramb cu fierastraul, dar...e bine asa :)

Share |

Before the Night Ends

Acum, să nu vă așteptați ca toate postările vor fi la fel ca acesta :D


Before the Night Ends apare pentru prima dată, in anul 1993, sub numele To Take...To Hold în minunatul album In My Time. Compozitorul? Yanni. A fost dragoste la prima ascultare. Se intampla in 2000. De atunci i-am tot urmărit evoluţia si încă ce evoluţie... :)

Nu am cuvinte să descriu omul Yanni. A adunat muzicieni din întreaga lume, au format o echipă inchegată iar noi am intrat in visare :)

In 2007 (cred! nu sunt sigur) a început un proiect nou, Yanni Voices. Dacă până acum avea foarte puține melodii cu voce, acum s-a schimbat radical.

Leslie Mills a luat melodia "To Take...To Hold" si a transformat-o in "Before the Night Ends".

Eu, pe de alta parte am luat prima versiune și...mi-am început umila interpretare. Sper sa va placă deși pianul este cam dezacordat. Versurile le puteți citi mai jos.



"I close my eyes to see the world
I close my eyes so that it won't hurt
I'm sailing on blue ocean and flying to you

I catch my breathe under the full moon
A star that shines, so pleased to meet... you
Maybe I'll dream forever
And I'd like to love right here

Before the night ends
And dawn of a new day dawns
How I hope, how I hope
That out of this endless blue
Somehow I will find you
Before the night ends,
Before the night ends

I made a choice more than a few times
To walk a road that didn't end up so right
But I want to go the distance
I'd like to love right here

Before the night ends
And dawn of a new day dawns
How I hope, how I hope
That out of this endless blue
Somehow I will find you
Before the night ends,
Before the night ends

Close my eyes...
Never gonna let up...

Before the night ends
I hope I find you"
- Yanni & Leslie Mills-
Share |