Ţinutul belşugului

Nu-i așa că ne place să o privim și să râvnim după ea? Cu picioarele acelea subțirele, cu boticul acela simpatic, cum să nu iți vină să o iei acasă? Sau cel puțin, trebuie să vorbești despre ea cu tot satul, că altfel nu te simți bine. Așa-i? Știu, știu, e in natura noastră :))

Nu sunt religios, dar câteva din cele 10 porunci nu au nimic de-a face cu divinitatea. Și parcă era una care chiar ne îndrumă...capra vecinului e a vecinului și numai a lui...până la alte dispoziții.

Am fost azi la prima ședință cu părintii a lu' frate-meu. Da, nu sunt părinte, dar ai mei nu aveau cum să ajungă. Și chiar vroiam...prima mea ședință cu părinții...vai, dar ce imi va spune diriginta despre fratemiu. Ha-ha, am uitat că el nu-i ca mine. Nu aveam de ce ma teme.

Lăsând asta la o parte, mai tot timpul ședinței abia m-am putut abține din râs. Nu de ce spunea diriginta, dar perlele și gândirea părinților erau absolut apetisante. Și mă gândeam...doamne...ne mai mirăm de copii, că sunt așa cum sunt. Am impresia că viitorul zilei de mâine ar fi mai bun fără trecutul zilei de azi. :)

La un moment dat, în timp ce discutam despre situația școlară, absențe și ce vor trebui să învețe pentru bac, se trezește unul dintre părinti să întrebe: Cine este directorul actual? Și cel vechi este tot profesor aici? Am scos un HA destul de puternic de l-au auzit toți. Povestea stă cam așa: fostul director a fost reținut de anchetatori cum ca ar fi luat mită la bac. Ei, nimic nou sub soare, nu ar fi singurul. Cât de reală e povestea nu știu, deși probabil așa e. Uitați-vă la rezultatele de anul acesta. Aș spune că s-a făcut o treaba destul de bună cu împiedicarea fraudelor. Abia vedem și noi valoarea noastră. În sfârșit !!!

Pe mine nu mă interesează ce-i drept ce a făcut și ce nu a făcut. Dacă stau să mă gândesc bine, ce a făcut directorul nu are nimic de a face cu performanțele elevului. Iar ca profesor, directorul e ok. Și să analizăm puțin. De ce s-a întâmplat asta? De ce a fost prins cu "mita"? Exact, pentru că cineva i-a dat. Dacă nu mă înșel, chiar persoane care pun întrebări de genul părintelui cu pricina. Dacă nu i-ar fi dat nimeni, și nu ar fi insistat să ii primească, sigur nu se întâmpla asta. Dar vezi cum e omul? Întotdeauna trebuie să iasă cu basma curată. Lasă, bine i-a făcut. Ce-i trebuia lui. Nesimțitu'! ". 

Știu, ce am făcut eu acum se numește judecată și chiar nu aș vrea să sune asa. Acest părinte era foarte nervos, se simțea în vocea lui, era în tensiune de ceea ce se întâmplă cu viata lui și bine-nțeles sigur se crede îndreptățit să arate cu degetul. La fel de bine ar putea fi unul care nu ar avea cu ce să plătească această "mită" și de asta se simte și mai "a nimănui". Pentru că dacă ar avea, nu ar mai fi atât de stresat. Dar după mine, stresul ți-l faci tu, nu alții. Tu le permiți să te streseze și să-ți strice liniștea interioară. 

Nu zic că e corect ceea ce se întâmplă, nici pe departe, dar a cui e vina? Doar o parte trebuie să tragă și cealaltă să se spele pe mâini? De ce trebuie să arătăm cu degetul când știm foarte bine că și din cauza noastră se întâmplă asta. Întotdeauna mergem pregătiți cu ceva, că altfel nu ne ajută. Noi i-am învățat pe profesori și pe medici să ia bani care nu i s-ar cuveni. Și apoi tot noi ne plângem că dacă nu ii ducem ceva, nu se uită la tine. E cerc vicios. Mă înțelegi? Și totul a plecat de la noi. E normal să vrea in continuare să primească...doar e om, și odată ce a fost învățat așa, tu ai speranțe să se schimbe? Ce, tu te-ai schimba? Să fim serioși. Pentru unii deja este prea târziu.

Eu spun că data viitoare să fii corect cu tine însuți, să nu speri la un alt avantaj decât mintea copilului tău.