Cuţite de supravieţuire

Cuţitul este cel mai important lucru din echipamentul de supravieţuire.

În cele ce urmează voi încerca să acopăr, pe cât se poate, modul de alegere a unui cuţit de supravieţuire. Anticipez ca va dura ceva timp pana când voi termina materialul aşa ca îmi voi face un document separat. Numai bine, ca voi putea aranja mai bine fotografiile :)

Alegerea corectă a cuţitului de supravieţuire este mai mult decât un exerciţiu de individualitate - propria viaţa depinde de selecţia potrivită.

Oricine a petrecut mult timp în natură va garanta pentru utilitatea unui cuţit bun. Pentru un expert in supravieţuire cuţitul este unul dintre cei mai buni prieteni și cel mai atent păzit dintre uneltele sale de supravieţuire. Ca un bun prieten, cuţitul de supravieţuire nu îl va lăsa la nevoie.


Orice om avea un cuţit

A fost odată un timp când aproape toţi bărbaţii purtau cuţite, chiar și când aceştia erau in oraş, cuţitele fiind mici, de buzunar. Ori de câte ori o persoană mergea în sălbăticie, cuţitul de vânătoare, aşa cum era numit atunci, era întotdeauna la îndemână.

Astăzi, mulţi oameni au uitat de necesitatea de a avea întotdeauna un cuţit la ei. Într-adevăr a devenit un lucru obişnuit să întâlneşti oameni care se tem de cuţite şi pun la îndoială persoanele ce le transportă. Este trist faptul că majoritatea oamenilor din ziua de azi nu au nici o idee cu privire la utilizările multiple ale unui cuţit bun.

Eu, spre exemplu, port la mine un briceag multifuncţional Victorinox, briceag ce îl voi aminti mai jos, la o secţiune separată.


Cuţitele de supravieţuire fac parte din echipamentul obligatoriu

Cel mai important articol al echipamentului de supravieţuire este cuţitul şi este unul din cele 15 articole esenţiale ce toţi „supravieţuitorii” ar trebui să le aibă cu ei. Un cuţit bun face cam tot ce e nevoie pentru a trăi sau chiar prospera in natură. În acest sens, cel mai bun cuţit de supravieţuire va avea o construcţie solidă, va fi dintr-un material de bună calitate, va avea o îndemânare si funcţionalitate ridicată.


Ce sa evităm la cuţitele de supravieţuire

Pentru cei lipsiţi de experienţă, cuţitele de supravieţuire sunt adesea imaginate ca fiind cuţite imense tip Rambo, cuţite ce apar in filmele de la Hollywood. Deşi arată ca fiind arme potente, ce ar fi in stare să dărâme lumea, aceste cuţite sunt supradimensionate și nu sunt nici pe departe cuţitele folosite de experţii in supravieţuire. Cuţitele mari sunt greu de controlat deoarece sunt foarte grele si voluminoase.

Cuţitele cu ambele muchii ascuţite (baionete) sunt in special pentru înjunghiere. Încă mai am, la tara, lăsat moştenire de la bunicu’ vreo două. Foarte bune pentru specialitatea lor, dar și grele. Problema lor este ca vârful este relativ slab si este predispus ruperii. In plus, a doua muchie ascuţită nu este necesară și ar putea răni utilizatorul.

Am văzut in comerţ multe cuţite de supravieţuire ce au mânere goale pe dinăuntru. Ideea este ca se pot stoca anumite elemente, ce-i drept esenţiale pentru supravieţuire, precum bete de chibrit, o busola (cat de rudimentara e, tot e buna de ceva, deşi pe mine m-a derutat. Dar sa spunem ca…nu ştiam sa o folosesc :) ), mânerul fiind impermeabil. O problemă a acestor cuţite este faptul ca tind sa fie mai slabe decât cele cu mânerul solid. Desigur, sunt excepţii, dar dacă stăm să ne gândim, cred că in general, este mai bine să avem echipamentul de supravieţuire in altă parte. Nu de alta, dar dacă e sa pierdem cuţitul…aşa, ca prin minune, măcar avem ceva pe care ne putem baza.

Totuşi, cele mai bune cuţite de supravieţuire sunt de fapt, destul de modeste. Mulţi dintre cei cu puțin experimentaţi ar trece peste ele, considerându-le cuţite de începător.


Lungimea optimă a lamei unui cuţit de supravieţuire

Cel mai bun cuţit de supravieţuire trebuie să poată fi folosit în cât mai multe împrejurări. În acelaşi timp insă, trebuie ţinut seamă de volumul și de greutatea sa, ca de altfel cum trebuie avut grijă cu orice articol din echipamentul de supravieţuire.

În general, un cuţit ideal ar avea lungimea lamei intre 10 si 15 cm, dimensiune optimă pentru mărime și manevrabilitate. O mărime a lamei mai mare este nejustificata și se adaugă la greutatea și volumul echipamentului ce trebuie carat.

Dacă totuşi este nevoie de o lama mai mare, atunci probabil ar fi mai bine dacă se optează pentru o macetă sau un topor. In orice caz, tot ar trebui să existe în echipamentul de supravieţuire un cuţit cu lamă normală.


Prelungirea lamei cuţitului

Cel mai bun cuţit de supravieţuire este construit dintr-o singură bucată de metal, la care se pot ataşa dale din diverse materiale pentru a forma un mâner confortabil. Prelungirea lamei poate fi completă sau îngustă.

- Cuţitele au prelungire completă sunt acele cuţite la care lama se contopeşte cu mânerul. Pentru confort se pune câte o dală din alt material pe fiecare latură. Pentru a face economii de greutate, la unele cuţite nu se mai pune acest material de adaos, metalul fiind lăsat neacoperit.

- Cuţitele cu prelungire îngustă își reduc dimensiunea lamei astfel încât aceasta să intre in mâner. Adesea mânerul este compus din discuri din piele, dar este nevoie de multa dibăcie pentru asta. Câteodată acestea au la capăt o măciulie.

Cuţitele de supravieţuire ieftine sunt de multe ori făcute astfel încât lama să fie separata de mâner. Punctul slab al acestor cuţite se află la îmbinarea lamei cu mânerul. Trebuie evitate astfel de cuţite ieftine in favoarea modelelor mai sus menţionate.


Tipuri de lama de cuţit

Exista doua tipuri principale ce lame de cuţit, fine si zimţate (cu seratii).

Lamele cu seratii se comporta bine la tăierea materialelor sintetice, haine si carne. Pentru autoapărare și cazuri paramedicale, marginile cu seratii sunt o alegere bună. Un dezavantaj al muchiilor cu seratii este ca acestea sunt dificil de ascuţit in natură. Acest lucru este cu siguranţă un dezavantaj mare. In plus, cuţitele cu seratii nu sunt eficiente pentru gravuri sau pentru a ciopli.

Pentru majoritatea situaţiilor de supravieţuire, o lamă fină este cea mai bună alegere. Cu o astfel de lamă se poate grava, ciopli și tăia. Chiar dacă nu trece prin folii de nailon, haine sau carne la fel de bine precum lamele cu seratii, își face treaba. Iar, ca un avantaj suplimentar, lamele fine se pot ascuţi chiar și de o piatră sau o bucată de ciment, în caz ca nu este la îndemână o piatră specială de ascuţit. Lamele cu seratii au nevoie de un aparat special pentru aceasta.

Multe cuţite de supravieţuire au pe partea din spate (opus tăişului) un fel de fierăstrău menit să taie prin metal sau lemn. In majoritatea cazurilor, precum cuţitele tip Rambo, acest fierăstrău nu prea își face treaba. Dacă este necesar un mic fierăstrău, este de preferat să se ia unul separat si să nu se pună bază pe cel de pe cuţit.


Grosimea lamei cuţitului

Cele mai bune cuţite de supravieţuire au in general o grosime a lamei intre 3.5 si 6 mm. Daca lama este mai subţire devine prea flexibilă iar dacă este prea groasă nu va fi bună pentru lucru de fineţe. Este foarte important ca vârful cuţitului să fie rezistent pentru că este zona cuţitului cea mai probabilă de a ceda.


Materiale pentru lama cuţitului

Sunt doua categorii de materiale principale ce se folosesc la fabricarea cuţitelor de înaltă calitate:

- Lamele din otel inoxidabil sunt rezistente la rugină, putându-se lucra foarte bine în medii umede. Au nevoie de mai puțină îngrijire decât cuţitele din oțel carbon. Ca și dezavantaje pot spune că acestea tind să fie mai scumpe și nu își menţin o muchie ascuţită la fel de bine ca cele din oțel carbon.

- Lamele din oțel carbon vor rugini dacă nu sunt folosite în mod regulat sau dacă nu sunt acoperite. Multe persoane susţin că lamele din otel carbon rămân ascuţite mai mult timp decât cele din otel inoxidabil.


Cuţite din dotarea personală

Inainte de toate ar trebui sa mentionez faptul ca toate cutitele ce vor fi prezentate (exceptand briceagul Victorinox) sunt facute la comanta (custom made). Ei, acum sa nu va inchipuiti ca m-am apucat de acest mestesug, desi m-ar incanta. Timpul insa nu imi permite momentan. Toate au fost desentate si apoi executate la o fabrica din oras. Din pacate, nu toate aceste cutite au lame de calitate. Ma rog, sunt din otel inoxidabil, dar si acesta are mai multe grade de calitate :).

Deci, incepand cu primul si cel mai mic cutit:

E mic, îndemânos, si îl foloseam la munci de fineţe, si bine-nţeles pentru bucătărie. E foarte îndemânos, dar neavând o teacă, l-am pus intr-un tub de burghiu si nu mi-e îndemână să îl tot iau cu mine. Oricum, am renunţat la acesta de îndată ce mi-am luat briceagul.


Acest cuțit este moștenire de la bunicul. Fiind vânator, avea intotdeauna un cuțit la el, iar acesta este ultimul pe care l-a avut. La fel, a fost facut la comandă, doar că, cu acesta, a dat-o in bară. Pot spune că e unul dintre cele mai slabe ca și calitate a materialului. Bine, iși face treaba totuși. Imi place insă că mânerul este mai greu și imi oferă un bun balans al cutitului, e foarte indemanos. Mi-aș dori un astfel de balans la o sabie, spre exemplu. Deși manerul este cilindric, ceea ce ar părea că lama și manerul se unesc undeva, vreau să mentionez că este dintr-o bucată, doar partea de protecție este sudată. Pentru ce a fost proiectat, nu există nici un risc de a ceda in zona de lângă sudură.

Acest cutit a fost inițial facut pentru pescuit. Are o formă specifică, pentru a ușura curățatul peștelui si tot ce se mai face la pescuit cu un cutit. Nu pot vorbi prostii, nu imi place pescuitul, deci...nu stiu ce s-ar putea face exact :) (Acum... nu va gândiți, idei vagi am :)). Imi place mânerul de aceea l-am adoptat la urmatorul cutit, design propriu.

Ei, am ajuns deja la ceea ce folosesc in mod regulat atunci cand plec in natură. De observat că nu spun "la munte". Natura nu stă doar in munte.

Să vedem ce are acest cuțit de țin așa mult la el. Păi, fară intenția de a mă repeta. E conceptul meu. Vorbeam mai sus de cateva lucruri ce ar trebui evitate la un cuțit de supraviețuire. Așa e, după cum observați, aparent eu nu le-am evitat. Bine, nu chiar. La ce mă refer? In primul rand la lama dublu ascuțită. Nu este dublu ascuțită decât la vârf, asta să imi permită înjunghierea (sună ciudat...dar când stai față in față cu ursul la 5 m distanță, sună chiar foarte frumos - din fericire, nu a fost nevoie de acțiuni drastice). Totuși, am observat o mica problemă cu varful; ar da semne de cedare...spun ar da, pentru că până acum se ține bine. Asta datorită materialului. Putea fi mai bun totuși. Întotdeauna sunt nemulțumit, deci...imi voi critica destul de des vorbele, acțiunile si altele.

Mai puteti observa, o altă caracteristică ce s-ar fi putut evita, doar ca eu nu am vrut, asa ca am facut tot posibilul sa fie bine...bine, eu si meșterul de mi l-a executat :D. Are un mic fierastrău. Problema este că ...e chiar functional, dar sa fie lemn sau os. Metal nu poate. Ceea ce sunt OK cu asta.

O alta mică problemă, nu se poate observa, dar va zic eu, manerul este mai subțire decat cel al cutitului roșu prezentat mai sus. La timpul respectiv, nu am avut suficient material suplimentar.

Obsevati bine-nțeles și o teacă. Ei, acesta e facută la masșna de cusut. M-am chinuit atunci...ce-i drept..nu stiu daca implinisem 18 ani....nu nu, sigur nu implinisem. M-am chinuit cu pielea și ața, că de cusut, știam destul de bine. Si puteți observa că am inceput la un moment dat să mă plictisesc :))

Acum, nu voi sta să povestesc prea multe despre briceagul multi-funcțional VictorInox. Tot ce voi spune este faptul că după ce l-am cumparat, nu mi-a mai trebuit o altă unealtă pentru portul prin oraș sau lucrul in casă. Am fost foarte surprins de calitate si de funcționalitate. Mă mir cum de nu face și cafea :))

Are cam tot ce-mi trebuie. Lamă de cuțit mare, blocabilă; patent cu taietor de fire, pilă si fierastrau de metal, fierastrau de lemn, foarfec, două șurubelnițe in cruce, deschizător de capace, șurubelniță lată, desfăcător de conserve, "bortificator" (cum imi place să râd pe seama lui - adică un mic alezor pentru dat gauri in lemn), nelipsitul tirbușon cu o mică surubelniță lată (mică de tot), scobitoare si pensetă.

Cred ca am spus toate. Oricum, sunt multe, atât accesorii cât si functionalități. Desi pare ca nu e nevoie de atatea, eu le-am folosit pe toate. Chiar și scobitoarea :)

Cam atat cu acest articol. Sper sa fie de folos cuiva.

Numai bine.

Share |

14 Response to Cuţite de supravieţuire

8 martie 2009 la 09:29

Imi place :)

8 martie 2009 la 09:51

Imi aduci aminte de bunicul meu... Nu era vanator, dar felul cum ai scris si imaginile cu cutitele vechi mi-l reamintesc. El in timpul liber era croitor. Am si acum masina de cusut Singer. Candva mi-a placut si mie sa cos. La un moment dat am panicat-o rau de tot pe maica-mea pentru ca incepusem sa fac papusi din carpa umplute cu vata, numai pentru placerea de a coase. Mi-a tras un sut in cur si m-a trimis sa ma bat cu bat cu baietii afara :) (de fapt m-a trimis sa joc fotbal). Uneori mi-e tare dor de vremurile vechi cand totul era mai simplu si ieseam cu bunicul in parc.... Eh... fu-se si se du-se.

Spor la articole :)

8 martie 2009 la 11:38

Am scris un comentariu si am observat ca am gresit :D asa ca l-am sters si il scriu din nou.
Vreau foarte mult sa ma modernizez si eu, adica, sa imi cumpar un cutit din otel carbon. Am vazut cateva cutite bune pe internet, dar astept finantele sa apara :) Si, de ce nu, vreau sa ma joc putin cu o forja.

8 martie 2009 la 14:11

"Mă mir cum de nu face și cafea "
Daca mai asteptam cativa ani probabil ca va face si cafea ;)
Foarte interesant postul tau, nu stiam ca exista atatea tipuri de cutite, sau care din ele e mai eficient. Imi place cutitul bunicului tau...pentru ca imi aminteste de cele pe care le avea si am meu :)

9 martie 2009 la 12:17

Nu e musai sa iti cumperi otel carbon. Sunt multe oteluri care nu ruginesc. Cauta de exemplu Sandvick 12c70. Sunt si alte tipuri. Eu m-am fixat pe aceastea doua. Otelul carbon rugineste repede. Trebuie sa ai grija de el. Lungimea si forma lamei o alegi in functie de ce vrei sa faci cu cutitul. Tine minte ca un cutit bun nu e neaparat scump. Iti recomand Mora pentru uz general la iarba verde. Ieftin si bun.
Succes.

9 martie 2009 la 14:02

Pai, am spus si in articol ca ruginesc repede, dar stii cum e, trebuie sa am :), daca tot mi-am pus in cap. Da, m-am uitat si eu la Mora. Mai ales...la cele de scobit, de care ai si tu. De asta as vrea si eu, macar unul. De uz general, zic ca am. Stiu de Sandvick, imi place.

Anonim
10 martie 2009 la 21:27

hmmm. . . Eu alegeam mereu cutitul cand jucam Counter :))
iar postarea imi aduce aminte de perioada cand ma informam despre otravuri.

Imi place, in schimb, sa ma joc cu un cutit cand abia a fost ascutit. Sa il tin in buricele degetelor, sa simt cum ma inteapa

10 martie 2009 la 21:37

@Ilana: Ma sperii cu ultima afirmatie :)) Eu doar il testez, nu ma si joc, el sigur nu se joaca.

Anonim
31 martie 2009 la 00:53

Iti recomand calduros un cutit de supravietuire foarte ieftin, si poate unul din cele mai bune la clasa lui de pret (asa cum se afirma si in reclama) : Cold Steel Bushman (aproximativ 115 RON). Este confectionat din otel-carbon SK-5 (otel 1080). Rugineste daca nu este intretinut, dar isi tine bine taisul (in plus, consider ca exista un farmec special sa fie nevoie sa ingrijesti cutitul...)
Daca iti plac cutitele custom, si vrei sa te apuci sa iti faci unul, incearca sa gasesti o foaie de arc (lamela de la suspensia unui arc lamelar de automobil). De obicei, materialul este otel-carbon 5160, destul de bun pentru fabricarea unui cutit rezistent, si isi mentine taisul destul de bine si fara aplicarea unui tratament termic.
Succes in continuare cu blog-ul, si la cat mai multe post-uri despre supravietuire.

Korbin

31 martie 2009 la 10:57

In acest moment sunt prins în atât de multe activități... :)Hehe, mulțumesc pentru sfaturi. Foaia de arc...știam de ea. M-am uitat pe filmele lui Ron Hood, inclusiv pe cel ce vorbește despre cuțitele custom. Nu-mi rămâne decât sa am puțin timp sa amenajez o forja la țară. Nu ar trebui sa fie foarte dificil, mai ales ca am cunoștințele tehnice.
In legătură cu blogul...probabil din iulie voi deschide un nou blog privind viata de voluntar si câteva fotoreportaje din Norvegia, Africa sau India. Acela va fi însă in engleza. Dar articolele de supraviețuire le voi scrie întotdeauna in română.

Anonim
3 mai 2009 la 23:58

f.interesant ceea ce spune domnul de mai sus..ceea ce am invatat din propria experianta e ca e destul de greu sa faci un cutit universal..adica bun la tot..la pescuit iti trebuie unul mic spre mediu..flotabi..sa pluteasca..lama f. ascutita..cu teaca usor de prins si de preferat legata cit mai la indemina..adica cam cum au trupele speciale cutitele..o palma de la umarul sting in jos..prins pe vesta..la padure...munte..este necesar din punctul meu de vedere..un cutit mediu spre mare..puternic..capabil sa taie lejer ramuri cit bratul unui om..o teaca solida cu brida de asigurare peste garda cutitului..ca sa nu cada singur cutitu din teaca..sincer sa fiu..am vreo 4 cutite..unul gen rambo..cu miner gol si trusa de supr..e mare si greoi..iar teaca e dintr-un material textil de proasta calitate..nu prea il folosesc decit in casa..un pumnal cu 2 taisuri care nu prea are mare aplicabilitate..un cutit tip baioneta..destul de bun..si inca unul flotabil de la gipo..foarte practic si usor..inafara ca le folosesc in gospodarie nu prea am unde sa le folosesc...doresc la vb la un fierar sa imi faca o lama sanatoasa si tare pentru un cutit cu adevarat de supravietuire...cu respect..

Anonim
25 mai 2009 la 17:44

Acu, e relativa treaba, cand tu spui cutit de supravietuire intelegi ceva, cand altul spune , intelege altceva,
desigur ca orice cutit e mai bun decat nici un cutit. Cutitul de supravietuire este cutitul pe care-l ai la tine in situtia in care ai nevoie de unul.
Dar un cutit bun, nu trebuie neaparat sa aiba caracteristicile asemanatoare cu un topor, studiaza cutitele nordice, cutite de mestesugari. Invata sa lucrezi eficient si-ti vei schimba optica in ceea ce priveste cutitul desupravietuire. Daca vrei vreodata detalii, cauta-ma - moisavasile82@yahoo.com

2 iunie 2010 la 18:57

Salutari

Ca veni vorba de cutite, eu de cand sunt in liceu am prins gustul de a face cutite.

Unul dintre primele mele cutite facute a fost facut dintr-o dalta degrosata la pila. Spre surprinderea mea la vremea aia, metalul s-a indoit imediat dupa ce l-am infipt in lemn (nu stiam ce e otel de calitate, calire temperare etc)

Mai nou m-a prins rau de tot gustu prelucrarii cutitelor, mi-am facut atelier, mi-am facut forja, si am inceput sa fac zgomot :)

Am gasit ceva foi de arc si am inceput sa le tai, sa le bat... numai ca desi sunt relativ multumit de otelul din foaia de arc, m-ar interesa ceva otel mai calitativ, poate are cineva o idee de firme ce vand in RO otel caron platbanda.

Nu stiu daca e ok dar pun aici si un link cu poze tremurate :), inca nu am apucat sa fac poze mai calitative:

http://danielneagu.com/cutite/

Daca stie cineva de unde pot lua otel, daan.net@gmail.com

Anonim
12 aprilie 2011 la 00:17

salut.am citit si cesa zic e o chestie de gust acum si modele ieftine de cutit sint bune mora de exemplu pentru gatit si taiat mere sau alte chesti sint bune.mora bovine e preferatu meu.si la lucruri grele e nevoie de ceva mai zdravan de foaie de arc sau inox da de 3.5 grosime si cam de 12 centimetri lungime sau chiar 14 centimetri lungime si fara zimti normal tais si ascutit pe o parte .in rest chiar e buna o toporisca am una de la bunicu barda italiana care te barbieresti cu ea.in rest inteligenta trebuie in supravietuire.ok si noproc ca daca te prinde viscolu in baragan cu masina si ai plecat din ea sa ajungi pina la prima localitate te-ai ars mori ingetat oricit de mult ehipament ai avea.deci chibzuinta si noroc.

Trimiteți un comentariu