Ţinutul belşugului

Nu cautați cuvântul in dicționar, nu cred că există. Dar probabil v-ați dat seama despre ce e vorba. ...sau...probabil că nu. Nu vreau să vorbesc despre criza energiei pe plan mondial, nu vreau să vorbesc despre orice fel de criză inventată de om pentru a manipula și a distruge alți oameni. Vrei să vorbesc puțin despre criza omului "manipulat".

Dar ce vorbesc, nu vreau să tin o prelegere (chiar dacă s-ar putea să o fac), ci doar să povestesc.

De când mă știu am fost pretențios, unii iau acest lucru ca fiind încăpățânat, mofturos, răsfățat și probabil alte sinonime. Dar hai să spunem că totul ține de zodie (nu că aș crede tot ce zice horoscopul zilnic, dar în mare, ca și caracteristici, tare mă regăsesc în ea). Încăpățânat sunt...dacă îmi propun ceva, nu mai contează ce zic alții...asta nu înseamnă totuși ca nu iau în considerare și opiniile lor. Doar le optimizez astfel încât să fie în sprijinul a ceea ce vreau eu :D:D Știu, sunt hoț, dar cum altfel poți fi? In ceea ce privește mofturos si răsfățat (nu prea am auzit asta de la alții, dar o spun eu acum) nu am cum sa fiu. Nu am trăit într-un mediu in care să fi avut prea mult și de prea bine ce duceam, alegeam doar ce imi convenea. Nu, dimpotrivă.
Tot ce am vrut să am, de obicei, mi-am luat după câțiva ani buni cu banii mei. Spre exemplu, bicicleta. Din clasa întâi ai mei mi-au zis...dacă iei premiul întâi...îți luăm... da știu...nu sunt singurul. Probabil si voi ați pățit la fel. E interesant cât de mult seamănă copilăriile noastre, nu? (făcând o analogie, nu literă cu literă)

Ei, si am luat premiul intai, dar draga bunică s-a grabit să imi ia un ceas mecanic...care oricum la varsta aceea nu stiam valoarea si l-am stricat in scurt timp. Deci, aveam ceas, nu am mai pupat bicicleta. Iar premiul intai nu s-a grabit să vină. Să spunem ca nu m-am mai omorat cu invățatul. Bine, premiul 3, mentiune sau...nimic :D dar imi luasem gândul. In fine, abia dupa ce am terminat facultatea :)) mi-am luat o bicicleta.

Si până la urmă ce sunt cu aceste comparatii cu note? Uită-te la ăla, a luat notă mai mare decât tine, tu de ce nu poți...lasă că ești pedepsit. Sună cunoscut nu? Pai, hehe...probabil ALA a luat nota mai mare decât mine pentru ca si el a patit la fel si nu a mai suportat sa fie pedepsit si de frica pedepsii, s-a apucat sa invete ceva ce nu il interesa dar era obligat sa invete. Asa ca am facut si eu acelasi lucru, sa fiu si eu dat drept comparatie pentru altii :))

Nu contest neaparat stilul de invatare, pentru ca nu am o solutie mai buna, doar scot in evidenta anumite nereguli.

Zilele astea am GÂNDIT, lucru ce nu l-am facut de ceva timp. Vizualizam in minte scoala si intamplarile de atunci, cat mai tin si eu minte. Toti avem amintiri placute si neplacute despre scoala...de la generala pana la facultate, dar...mai mult neplacute. Asa a fost si inca este sistemul.
Ma gandeam cat de daunatoare este scoala (chiar si gradinita), dar nu ea in general, unii profesori care tind spre a fi majoritari. Acum ma refer la studiile preuniversitare.
Inca de la inceput, am fost invatati ca daca gresim vom fi pedepsiti. De cele mai multe ori eram amenintati cu bataia, apoi, cand deja eram prea mari pentru asa ceva, cu pedepse precum statul in casa, calculator sub parola, etc. Cand vine vorba de pedepse, suntem foarte creativi.
Dar ca veni vorba de creativitate...prin simplu fapt ca greselile sunt pedepsite, noi facem exact ce suntem invatati, fara abateri. Incetam sa gandim, doar reproducem ce altii ne-au spus ca e bine.
Creativitatea moare, incet si constant. Daca incerci sa iesi din acesta stare, esti aratat cu degetul si s-a dus orice sansa de a reintra in colectivul de pana atunci.
M-am uitat pe youtube la o serie de clipuri, intr-unul dand un exemplu de educatie cat de cat corecta. La o gradinita, la o serbare de iarna, educatoarea a incercat sa faca o sceneta cu nasterea lui Isus. Astfel, erau 4 copii in rolurile principale, unul Isus si cei trei magi. Venise momentul in care magii vin si dau darurile aduse lui Isus. Primul spune: Ti-am adus aur, al doilea spune: Ti-am adus smirna, iar al treilea spune: Frank ti-a trimis asta (Frank sent this in loc de Frankinsence) - adica tamaie, in cazul nostru :). Adevarul este ca daca nu stiu ceva, copii isi vor incerca norocul, nu ii intereseaza daca e gresit. Acum nu spun ca daca gresesti inseamna ca esti creativ, dar ceea ce stim deja este ca daca nu esti pregatit sa gresesti, nu vei putea niciodata sa vii cu ceva original. Ti-e frica de ce vor spune altii. Si asta ne omoara.

Inchei paranteza (desi nu am anuntat ca voi deschide una) si revin la ceea ce e dureros. Fie ca ne place sau nu, noi avem acel spirit de turma innascut. STATI!!! Nu sariti pe mine, let me explain first :P. La un anumit nivel, fiecare face ceea ce vrea, nu neg...si atunci cand multi fac intr-un fel iar tu nu vrei sa faci ca ei, iti spui in gand sau chiar in fata lor, ca nu ai spiritul de turma sa faci ca ei. E normal sa gandim asa. Dar la un nivel mai inalt, toti suntem la fel. Toata lumea se duce la o facultate care crede ca i se potriveste, apoi toata lumea isi cauta de lucru pentru ca nu poti trai altfel (bullshit - voi reveni la aceasta remarca intr-un alt articol). Toata lumea face acelasi lucru. Suna a spirit de turma? Da...dar la un nivel mai inalt si inconstient, implantat fara de stire prin sistemul de stat, prin educatia data. Si eu sunt la fel, deci, nu va chinuiti cu comentarii ce combat aceasta idee. (Ca o paranteza, cand spun ca moldovenii sunt prosti, nu am nici o frica pentru ca si eu ma numar printre ei, deci ma fac si eu prost - so forget arguing with this. Prosti pentru ca nu stim ce e al nostru si nu stim sa ne pretuim pentru ceea ce suntem, nu pentru altceva).

Va urma...